P4 Cercetare fundamentală și de frontieră

Proiecte de cercetare exploratorie PCE

Titlu proiect: Noi inhibitori ai proteinei C-reactive și blocanți de disociere pentru uz terapeutic în bolile cardiovasculare – CREDICARD

PN-III-P4-ID-PCE-2020-1540

Director de proiect Mark Slevin 

Echipa

Prof.dr. Gurzu Simona

Prof.dr. Imre Silvia

Prof.dr. Vari Camil

Conf.dr. Olah Peter

Șef lucrări dr. Gaz Serban Andrei

Biolog Manu Doina

Biolog Demian Liliana

Drd. Farczadi Lenard

Vet. Bogdan Cordoș

Tehnician Rigmany Genoveva

Buget proiect – 1.198.029 lei

Proteina monomerică C-reactivă (mCRP) este derivată din disocierea CRP-ului nativ al moleculei-mamă (nCRP) după contactul cu suprafața celulelor activate. Este o moleculă critică care provoacă și perpetuează inflamația în asociere cu dezvoltarea simptomelor și a bolii care pot pune viața în pericol, cea mai importantă fiind – și în special relevantă pentru acest proiect 1) capacitatea sa de a provoca agregarea celulelor sanguine legate de debutul bolii coronare acute și tromboză de placă aterosclerotică; ; și 2) capacitatea sa de a rămâne blocat în țesuturi, în pereții/intima arterelor majore, unde contribuie semnificativ la agravarea aterosclerozei și formării de plăci instabile care duce la creșterea probabilității de ruptură și atac de cord concomitent sau accident vascular cerebral. Nivelurile totale de CRP în sângele sistemic se corelează puternic cu cele de mai sus și cu simptomele clinice de angină instabilă, infarct miocardic, accident vascular cerebral și boala arterială periferică. În acest proiect, vom identifica, proiecta și / sau crea noi medicamente prin sinteză chimică și modificare pentru a satisface acest gol, producând produse farmaceutice livrabile sistemic care vor bloca legarea și disocierea mCRP-pentru utilizarea în tratamentul acut, de exemplu în urma infarctului de miocard sau la pacienți cu risc ridicat de tromboză. În urma caracterizării și testării in vitro amănunțite, modelul nostru de ateroscleroză murină in vivo demonstrativ al conceptului va defini capacitatea lor de traducere în studii clinice. Ca valoare adăugată în viitor, aceleași molecule ar putea fi eficiente în limitarea inflamației și protejarea împotriva degenerarii țesutului după accident vascular cerebral, vătămări cerebrale traumatice și în afecțiuni autoimune. La persoanele cu factori de risc puternici pentru dezvoltarea plăcii instabile și tromboză, un blocant de disociere CRP ar putea oferi în mod semnificativ protecție împotriva IM / accident vascular cerebral

Rezultatele noastre sunt esențiale în înțelegerea mecanismului fiziopatologic al factorilor care facilitează DPAM și va deschide noi oportunități în prevenția sau tratamentul AAC și BA.

Rezultate:

WP1- Identificarea fundalului și sinteza inhibitorilor, inclusiv C10M parțial caracterizat anterior, utilizat (mai adecvat) ca un control care înlocuiește „anticorpii” enumerați în programul inițial. Lucrări de cercetare finalizate: Sinteza celei de-a doua generații de SMI a avut ca rezultat o bibliotecă de compuși testați în faza următoare pentru eficacitatea inhibitoare potențială. Ei au fost etichetați MJF-1-8, iar activitatea a fost confirmată folosind testul de agregare plachetară și analiza FACS a markerilor de suprafață ai activității proinflamatorii în macrofagele U937. O publicație va fi trimisă la IJMS prin invitație înainte de 20 decembrie 2023 și aceasta va conține date noi de sinteză structurală, caracterizare 3D și rezultate ale inhibării in vitro, inclusiv analiza FACS, analiza morfologică a aderenței și diferențierii

Titlul WP2:-caracterizarea biologica in vitro si selectia moleculelor pentru utilizare in WP3

Analiza structurală suplimentară este în curs de desfășurare și depunerea lucrării-3. De asemenea, am publicat un articol în patologia creierului (output-1) intitulat 2023 Nov; 33(6):E13164. doi: 10.1111 / bpa.13164. Epub 2023.” Monomeric C-reactive protein: Un biomarker nou care prezice boala neurodegenerativă și disfuncția vasculară”Ylenia Pastorello, Roxana O Carare, Claudia Bănescu, Lawrence Potempa, Mario Di Napoli, Mark Slevin (2) – ceea ce ne conduce la studii aprofundate dincolo de scopul acestui proiect.

Rezultatele 2-3: A fost trimis o lucrare spre publicare în revistă idexată Q1 – Frontiers in Immunology intitulată „C10M inhibă agregarea monocitelor indusă de mCRP dependentă de FAK, dar nu polarizarea M1 și semnalizarea citokinelor inflamatorii asociate” – sub a doua revizuire și o a doua lucrare intitulată „MJF-008, un nou inhibitor de moleculă mică al proteinei C reactive, abrogă fenotipul proinflamator asociat monocitelor: posibilă utilizare ca terapeutic?” trimis revistei Q1 IJMS

WP3: Modele de ateroscleroză in vivo și alegerea modelului. Imunohistochimia este în curs de desfășurare și va fi finalizată până la sfârșitul lunii decembrie 2023. Expresia mCRP în regiunile tisulare, markerii inflamației, inclusiv IL-1β și CD68, precum și CD105 pentru angiogeneza de novo vor fi analizate așa cum se menționează în proiect. Se vor efectua analize de date și statistici. Rezultat: O publicație va fi trimisă la IJMS prin invitație înainte de 20 decembrie 2023 și aceasta va conține rezultate histologice și imunohistochimice.

Concluzii: “Tot mai multe dovezi arată că inflamația este implicată în fiziopatologia tulburărilor de anxietate. Proteina C reactivă (CRP) este cel mai utilizat marker al inflamației și este crescută în serul pacienților cu diferite tipuri de tulburări de anxietate. În condiții inflamatorii, CRP, o moleculă pentamerică, se disociază în CRP monomeric (mCRP), care are efecte proinflamatorii, de exemplu prin stimularea citokinelor proinflamatorii.

Pentru a evalua posibilele efecte de inducere a anxietății ale mCRP, am administrat o singură doză intravenoasă de mCRP sau vehicul șoarecilor și am analizat comportamentul șoarecilor în labirintul ridicat plus, care evaluează anxietatea.

Într-o a doua etapă, am injectat un inhibitor cu moleculă mică (MJF008) la șoarecii tratați cu mCRP sau vehicul la șoarecii de control. Am observat un efect semnificativ al tratamentului mCRP asupra paradigmelor, distanței deplasate și vitezei (inhibarea anxioasă a conducerii). După administrarea inhibitorului, timpul petrecut în brațele deschise, o măsură a comportamentului explorativ, a fost semnificativ mai mare decât după tratamentul cu mCRP.

Acesta este primul studiu care descrie efectele semnificative de inducere a anxietății ale mCRP și efectele anxiolitice ale inhibiției, iar descoperirile noastre pot avea consecințe asupra abordărilor viitoare de tratament.”